comfel
23.08.2014, 16:58
23 August 1944 - Salvarea Romāniei sau trădare naţională? ( http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/23-august-1944-salvarea-romaniei-tradare-nationala)
http://www.historia.ro/sites/default/files/imagecache/articol-picture-small/0362618045a3a5fc883e65b6bec2fcac3c8.jpg
Despre actul de la 23 august 1944 din Romānia, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului romān, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, īn majoritate nefaste pentru Romānia. S-a trecut cu vederea īn mod deliberat situatia militara a Romāniei īn primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului romān despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savārsita īn strānsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate īn mod denaturat situatia militara a Romāniei de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate īnca de la sfārsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora. Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pāna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a
13 iunie 1944
1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin "Poarta Iasiului"
Anul 1942 aduce schimbari importante īn situatia de pe front. Este smulsa initiativa strategica din māna Germaniei de catre coalitia Natiunilor Unite. Īntre 23 octombrie si 3 noiembrie 1942, este īnfrānta armata germana din nordul Africii īn batalia de la El Alemain; īntre 12 si 18 ianuarie 1943, armatele sovietice strapung blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acelasi an,
capituleaza armatele germano-romāne la Stalingrad. Īnfrāngerile acestea i-au dat certitudine Maresalului Antonescu ca Germania a pierdut razboiul. Īnca din noiembrie 1942, īn trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o īntrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: "Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram sa nu īl pierdem pe al nostru". Demersurile facute de Antonescu vin sa confirme aceasta īngrijorare si preocupare.
Barbu Stirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond
Īnca din februarie 1943, Maresalul Antonescu īi propune lui Mussolini iesirea comuna din razboi, iar īn septembrie 1943 īncep negocieri secrete pentru īncheierea unui armistitiu cu anglo-americanii; mai au loc īn octombrie, acelasi an, la Lisabona, īncercari de armistitiu cu englezii; este abordat īn acest scop inclusiv Suveranul Pontif. Dupa īntrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine īn Romānia, īmpreuna cu alti doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari īntre aliati si Bucuresti. Acesta este prins la parasutare si instalat, īn Bucuresti, īntr-un apartament al Jandarmeriei la ultimul etaj.
Ca urmare a parasutarii colonelului De Castelaine īn Romānia, principele Barbu Stirbei este trimis īn cel mai mare secret la Cairo, sub numele de BOND, cu un pasaport dat de Antonescu, dar la Istanbul este demascat nemtilor de catre englezi, care nu erau pentru iesirea Romāniei din Axa. Churchill miza pe faptul ca germanii si romānii vor temporiza īnaintarea rusilor spre Europa, iar o debarcare anglo-americana īn Balcani ar taia drumul rusilor spre Europa. La acest plan s-a opus presedintele american Roosevelt.
La sprijinirea razboiului antisovietic au contribuit si cererile americane, din ianuarie 1943, reluate īn ianuarie 1944, adresate tarilor Axei, inclusiv Romāniei, de capitulare neconditionata, cereri prezentate si īn negocierile de armistitiu de la Cairo, din martie 1944, respinse atāt de catre guvernul Antonescu, cāt si de opozitia Maniu-Bratianu, fapt ce a dus la prelungirea razboiului cu peste un an. Churchill urmarea o politica īn doi cu SUA, iar Roosevelt voia o politica īn patru si lichidarea Imperiului Britanic. O problema ridicata de catre partea romāna la negocierile de la Cairo si respinsa de catre anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, rapita de catre Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat ca aceasta problema va face obiectul negocierilor la Conferinta de Pace, dupa terminarea razboiului. Deoarece partea romāna nu avea nici o garantie ca anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea.
Rusii īsi urmareau, si ei, cu destula abilitate interesele. Īnca din octombrie 1943, la Conferinta ministrilor de externe de la Moscova si apoi la Conferinta de la Teheran a sefilor de state din URSS, SUA si Anglia, Molotov, ministrul de externe al URSS, a afirmat ca "singurul om ce poate face o atare schimbare de front īn Romānia este Maresalul Antonescu". Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cunostinta lui Dulles ca "participarea Romāniei la razboi nu mai e decāt simbolica. A rupe cu acest simbol, īnseamna a expune Romānia celor mai grave represalii. Asta nu e cu putinta decāt īn cazul unei debarcari aliate". Cu acest prilej, el insista asupra inoportunitatii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantitati de cereale si de un milion de soldati īnarmati. "Numai guvernul de azi poate refuza nemtilor aceste rezerve pretioase. Īn ziua cānd Maresalul ar disparea, nemtii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar aseza slugi politice, probabil chiar pe fostii legionari, care ar suprima pe toti antonistii si pe toti rezistentii, adica toata elita romāneasca". Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur si de cereale nu au fost luate de catre nemti, ci de rusi, iar milionul de ostasi, din cauza complotului Palatului Regal si a grupului de complotisti - Bodnaras, Damaceanu, Aldea, Racovita - a fost dezarmat, circa 175 de mii dintre ei au luat drumul lagarelor sovietice, iar "Poarta Iasiului" a fost deschisa fara lupte trupelor sovietice.
Roosevelt sustine capitularea neconditionata
Īn negocierile de armistitiu de la Cairo, a iesit īn evidenta faptul ca īntre Departamentul de Stat al SUA, reprezentatii militari si presedintele american Roosevelt existau serioase divergente de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentantii militari, a salutat propunerile romānesti de armistitiu aratānd ca "noi credem ca ei singuri (romānii) trebuie sa decida daca vor o lovitura de stat a lui Maniu sau iesirea din Axa o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoastem ca, daca el, Maresalul Antonescu, vrea si este hotarāt sa o faca, numai el are mijloacele necesare si cele mai mari sanse de succes. Autoritatile americane considera actiunea Romāniei de o importanta exceptionala. Ea (Romānia) trebuie sa aiba statut de cobeligeranta si trebuie sa actioneze cāt mai repede". Dar Roosevelt ramānea neclintit īn actiunea de capitulare neconditionata.
Sunt multe īntrebari care s-ar putea pune acum, dupa mai bine de o jumatate de secol de la eveniment:
De ce acest armistitiu nu a fost facut?
Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabila a razboiului, cu cel putin un an si chiar cāstigarea lui atunci?
De ce a fost arestat seful suprem al armatei care putea obtine schimbarea de front si acordarea statutului de cobeligeranta Romāniei?
Cum de s-a putut ordona de catre regele Mihai dezarmarea armatei si īncetarea focului īnaintea semnarii oricarui document de armistitiu? s.a.
Opozitia din Romānia - Maniu si Bratianu - au colaborat strāns cu Antonescu la toate negocierile de armistitiu īn vederea iesirii Romāniei din razboi alaturi de Axa, se informau si se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Antonescu a propus chiar sa abandoneze puterea daca aliatii prefera sa negocieze cu opozitia romāna. Guvernul sovietic a raspuns, prin consilierul Semionov, categoric la discutiile dintre putere si opozitie: "Noi, rusii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al Romāniei si suntem gata sa-l ajutam sa elibereze tara de germani", iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi aliati, s-a pronuntat categoric: "El prefera negocieri cu Maresalul Antonescu si nu cu trimisii Regelui".
Stockholm: primele negocieri cu URSS si unele avantaje
Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza pozitiei rigide a SUA (care cereau capitularea neconditionata), cāt si din cauza unor tratate īncheiate anterior cu URSS pentru crearea de zone de influenta sovietica din Balcani, inclusiv īn Romānia, guvernul Antonescu īncepe negocierile de armistitiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, īn decembrie 1943. Īn vederea asigurarii succesului acestei actiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbari diplomatice īn capitalele susceptibile de a oferi posibilitati de contacte si de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil - la Helsinki si Fred Nanu - la Stockholm, ca ministrii plenipotentiali.
La Stockholm, F. Nanu este contactat de catre rusi īn vederea negocierilor de armistitiu.
Contactul, discutiile si negocierile din capitala suedeza se concretizeaza prin formularea unor conditii precise de armistitiu si nu de capitulare neconditionata, cum ceruse Roosevelt la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, URSS considera Dictatul de la Viena nul si neavenit, iar Transilvania va reveni īn īntregime Romāniei. Īn forma sa finala, proiectul de armistitiu cu URSS de la Stockholm continea urmatoarele conditii:
Pentru a afla conditiile dati click pe titlu ...
http://www.historia.ro/sites/default/files/imagecache/articol-picture-small/0362618045a3a5fc883e65b6bec2fcac3c8.jpg
Despre actul de la 23 august 1944 din Romānia, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului romān, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, īn majoritate nefaste pentru Romānia. S-a trecut cu vederea īn mod deliberat situatia militara a Romāniei īn primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului romān despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savārsita īn strānsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate īn mod denaturat situatia militara a Romāniei de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate īnca de la sfārsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora. Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pāna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a
13 iunie 1944
1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin "Poarta Iasiului"
Anul 1942 aduce schimbari importante īn situatia de pe front. Este smulsa initiativa strategica din māna Germaniei de catre coalitia Natiunilor Unite. Īntre 23 octombrie si 3 noiembrie 1942, este īnfrānta armata germana din nordul Africii īn batalia de la El Alemain; īntre 12 si 18 ianuarie 1943, armatele sovietice strapung blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acelasi an,
capituleaza armatele germano-romāne la Stalingrad. Īnfrāngerile acestea i-au dat certitudine Maresalului Antonescu ca Germania a pierdut razboiul. Īnca din noiembrie 1942, īn trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o īntrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: "Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram sa nu īl pierdem pe al nostru". Demersurile facute de Antonescu vin sa confirme aceasta īngrijorare si preocupare.
Barbu Stirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond
Īnca din februarie 1943, Maresalul Antonescu īi propune lui Mussolini iesirea comuna din razboi, iar īn septembrie 1943 īncep negocieri secrete pentru īncheierea unui armistitiu cu anglo-americanii; mai au loc īn octombrie, acelasi an, la Lisabona, īncercari de armistitiu cu englezii; este abordat īn acest scop inclusiv Suveranul Pontif. Dupa īntrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine īn Romānia, īmpreuna cu alti doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari īntre aliati si Bucuresti. Acesta este prins la parasutare si instalat, īn Bucuresti, īntr-un apartament al Jandarmeriei la ultimul etaj.
Ca urmare a parasutarii colonelului De Castelaine īn Romānia, principele Barbu Stirbei este trimis īn cel mai mare secret la Cairo, sub numele de BOND, cu un pasaport dat de Antonescu, dar la Istanbul este demascat nemtilor de catre englezi, care nu erau pentru iesirea Romāniei din Axa. Churchill miza pe faptul ca germanii si romānii vor temporiza īnaintarea rusilor spre Europa, iar o debarcare anglo-americana īn Balcani ar taia drumul rusilor spre Europa. La acest plan s-a opus presedintele american Roosevelt.
La sprijinirea razboiului antisovietic au contribuit si cererile americane, din ianuarie 1943, reluate īn ianuarie 1944, adresate tarilor Axei, inclusiv Romāniei, de capitulare neconditionata, cereri prezentate si īn negocierile de armistitiu de la Cairo, din martie 1944, respinse atāt de catre guvernul Antonescu, cāt si de opozitia Maniu-Bratianu, fapt ce a dus la prelungirea razboiului cu peste un an. Churchill urmarea o politica īn doi cu SUA, iar Roosevelt voia o politica īn patru si lichidarea Imperiului Britanic. O problema ridicata de catre partea romāna la negocierile de la Cairo si respinsa de catre anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, rapita de catre Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat ca aceasta problema va face obiectul negocierilor la Conferinta de Pace, dupa terminarea razboiului. Deoarece partea romāna nu avea nici o garantie ca anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea.
Rusii īsi urmareau, si ei, cu destula abilitate interesele. Īnca din octombrie 1943, la Conferinta ministrilor de externe de la Moscova si apoi la Conferinta de la Teheran a sefilor de state din URSS, SUA si Anglia, Molotov, ministrul de externe al URSS, a afirmat ca "singurul om ce poate face o atare schimbare de front īn Romānia este Maresalul Antonescu". Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cunostinta lui Dulles ca "participarea Romāniei la razboi nu mai e decāt simbolica. A rupe cu acest simbol, īnseamna a expune Romānia celor mai grave represalii. Asta nu e cu putinta decāt īn cazul unei debarcari aliate". Cu acest prilej, el insista asupra inoportunitatii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantitati de cereale si de un milion de soldati īnarmati. "Numai guvernul de azi poate refuza nemtilor aceste rezerve pretioase. Īn ziua cānd Maresalul ar disparea, nemtii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar aseza slugi politice, probabil chiar pe fostii legionari, care ar suprima pe toti antonistii si pe toti rezistentii, adica toata elita romāneasca". Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur si de cereale nu au fost luate de catre nemti, ci de rusi, iar milionul de ostasi, din cauza complotului Palatului Regal si a grupului de complotisti - Bodnaras, Damaceanu, Aldea, Racovita - a fost dezarmat, circa 175 de mii dintre ei au luat drumul lagarelor sovietice, iar "Poarta Iasiului" a fost deschisa fara lupte trupelor sovietice.
Roosevelt sustine capitularea neconditionata
Īn negocierile de armistitiu de la Cairo, a iesit īn evidenta faptul ca īntre Departamentul de Stat al SUA, reprezentatii militari si presedintele american Roosevelt existau serioase divergente de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentantii militari, a salutat propunerile romānesti de armistitiu aratānd ca "noi credem ca ei singuri (romānii) trebuie sa decida daca vor o lovitura de stat a lui Maniu sau iesirea din Axa o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoastem ca, daca el, Maresalul Antonescu, vrea si este hotarāt sa o faca, numai el are mijloacele necesare si cele mai mari sanse de succes. Autoritatile americane considera actiunea Romāniei de o importanta exceptionala. Ea (Romānia) trebuie sa aiba statut de cobeligeranta si trebuie sa actioneze cāt mai repede". Dar Roosevelt ramānea neclintit īn actiunea de capitulare neconditionata.
Sunt multe īntrebari care s-ar putea pune acum, dupa mai bine de o jumatate de secol de la eveniment:
De ce acest armistitiu nu a fost facut?
Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabila a razboiului, cu cel putin un an si chiar cāstigarea lui atunci?
De ce a fost arestat seful suprem al armatei care putea obtine schimbarea de front si acordarea statutului de cobeligeranta Romāniei?
Cum de s-a putut ordona de catre regele Mihai dezarmarea armatei si īncetarea focului īnaintea semnarii oricarui document de armistitiu? s.a.
Opozitia din Romānia - Maniu si Bratianu - au colaborat strāns cu Antonescu la toate negocierile de armistitiu īn vederea iesirii Romāniei din razboi alaturi de Axa, se informau si se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Antonescu a propus chiar sa abandoneze puterea daca aliatii prefera sa negocieze cu opozitia romāna. Guvernul sovietic a raspuns, prin consilierul Semionov, categoric la discutiile dintre putere si opozitie: "Noi, rusii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al Romāniei si suntem gata sa-l ajutam sa elibereze tara de germani", iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi aliati, s-a pronuntat categoric: "El prefera negocieri cu Maresalul Antonescu si nu cu trimisii Regelui".
Stockholm: primele negocieri cu URSS si unele avantaje
Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza pozitiei rigide a SUA (care cereau capitularea neconditionata), cāt si din cauza unor tratate īncheiate anterior cu URSS pentru crearea de zone de influenta sovietica din Balcani, inclusiv īn Romānia, guvernul Antonescu īncepe negocierile de armistitiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, īn decembrie 1943. Īn vederea asigurarii succesului acestei actiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbari diplomatice īn capitalele susceptibile de a oferi posibilitati de contacte si de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil - la Helsinki si Fred Nanu - la Stockholm, ca ministrii plenipotentiali.
La Stockholm, F. Nanu este contactat de catre rusi īn vederea negocierilor de armistitiu.
Contactul, discutiile si negocierile din capitala suedeza se concretizeaza prin formularea unor conditii precise de armistitiu si nu de capitulare neconditionata, cum ceruse Roosevelt la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, URSS considera Dictatul de la Viena nul si neavenit, iar Transilvania va reveni īn īntregime Romāniei. Īn forma sa finala, proiectul de armistitiu cu URSS de la Stockholm continea urmatoarele conditii:
Pentru a afla conditiile dati click pe titlu ...